Cele două legăminte
Studiul 10
26 noiembrie 2011
Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Galateni 4,21-31; Geneza 1,28; 2,2.3; 3,15; 15,1-6; Exodul 6,2-8; 19,3-6.
Text de memorat: „Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.” (Galateni 4,31 u.p.)
Sabat după-amiază
Creştinii care resping autoritatea Vechiului Testament consideră că darea Legii pe Sinai e incompatibilă cu Evanghelia. Ei trag concluzia că legământul încheiat pe Sinai este simbolul unei perioade, al unei dispensaţiuni, în care mântuirea se baza pe ascultarea de Lege. Ei susţin că oamenii din vremea aceea nu au reuşit să respecte cerinţele Legii şi că, din acest motiv, Dumnezeu ar fi încheiat un legământ nou, un legământ al harului, prin meritele lui Isus Hristos. Prin urmare, ar exista două legăminte: vechiul legământ, bazat pe Lege, şi noul legământ, bazat pe har.
Concepţia aceasta este foarte răspândită, dar este greşită. Mântuirea nu a fost niciodată oferită pe baza ascultării de Lege; iudaismul biblic a fost încă de la început o religie a harului. Legalismul cu care s-a confruntat Pavel în Galatia era o pervertire a creştinismului şi a Vechiului Testament însuşi. Cele două legăminte nu reprezintă două perioade distincte din istoria omenirii, ci două atitudini distincte ale omului. Ele reprezintă două tipuri diferite de a ne raporta la Dumnezeu, tipuri apărute încă de pe vremea lui Cain şi Abel. Vechiul legământ îi reprezintă pe aceia care, asemenea lui Cain, se bazează în mod greşit pe propria lor ascultare ca mijloc de a-I fi plăcuţi lui Dumnezeu; de partea cealaltă, noul legământ reprezintă experienţa celor care, asemenea lui Abel, se bazează în întregime pe harul lui Dumnezeu care va face tot ce a promis.
Sunt de acord cu dumneavoastră dar vedeți chiar înainte cu o lună de Sinai , întâplarea cu mana ne arată și mai clar unde este sabatul
Ziua de închinare săptămânală este ziua a saptea din săptămâna biblică. Săptămâna biblică nu are absolut nimic cu săptămâna păgână. Zilele biblice ale săptămânii creațiunii, și pe timpul lui Moise, apoi Hristos, au fost ziua întâi, a doua…a șasea=ziua pregătirii , și a șaptea. Nu purtau nume de zei și nu erau stabilite de calendarul păgân roman, solar. Era cu totul alt calendar, era calendar lunar-solar corectat cu recolta de orz. Acest calendar are suport biblic. Este proiectat pe cer din ziua a 4-a a creațiunii, ca în Gen 1,14. În calendarul ceresc, ziua Lunii Noi dă „startul” la prima săptămână, la lună și la an. La Dumnezeu este ordine desăvârșită. Zilele stau în săptămâni, săptămânile stau în luni și lunile în ani, anii în ani sabatici și jubiliari chiar în mileniu.( nu ca în calendarul roman actual unde anul nou începe uneori la mijlocul săptămânii, și luna astronomică s-a terminat dar calendarul mai are 5-6 zile).
Anul lunar era cu 10-11 zile mai scurt ca anul solar și atunci la începutul anului (pe calendarul lunar-solar) se verifica recolta de orz. Dacă era în pârgă se începea anul, dacă nu, se mai adăuga o lună ( asta cădea la aproape 3 ani) ceea ce făcea să se regleze anul lunar la anul solar. Așa se face că lunile din calendarul cerului nu fug dintr-un sezon în altul. Și se știe este și sărbătoarea snopului de legănat legată de Paște. Prin sărbători Dumnezeu ne-a pus un fel de ceas divin. Sabatul Domnului este ziua a șaptea, nu sîmbăta, nici duminica, și cade pe fazele lunare. Totdeauna prima zi din lună este Ziua Lunii Noi ( nu face parte din săptămână), dar e zi de închinare, vezi Isaia 66,23 iar pe fazele lunii astronomice cad sabatele astfel: (am văzut1=Luna Nouă ) pe ziua a-8 = prima fază lunară=primul pătrar = , apoi în 15 luna plină= , în 22 ultimul pătrar = , și în 29 faza întunecată=.
Nu credeți? Mergeți în Exod cap 16 și vedeți cum a căzut mana, era 15 =sabat= luna plină când Moise a zis mâine cade pâine din cer, apoi în ziua a șasea mana a căzut dublu=ziua pregătirii=ziua 21 , iar în 22=ziua a șaptea= sabatul= ultimul pătrar, Deci luna astronomică are, ziua 1=Luna nouă, apoi ziua de 8,15,22,29 sabate. Zilele de sabat cad în biblie în aceleași date din lună, sunt fixe. Dumnezeu ne spune „să ne aducem aminte, de ziua de odihnă”. Dacă vezi fazele lunare și le urmărești îți amintești dar dacă vezi doar zilele solare, ce să-ți amintești că sunt la fel, toate, dar dacă te uiți și la lună, ai ce vedea.
Și adventiștii AZS, ar trebui să o știe mai bine decât ceilalți că biserica AZS s-a fondat pe un eveniment istoric calculat pe calendar lunar-solar. Mileriții au calculat pe calendar lunar-solar ziua ispășirii din 22 oct 1844. De ce nu au mers mai departe? Doar ei știu foarte bine că ziua biblică începe la apusul soarelui și că anul nou nu începe iarna. Dar mai mult ar trebui să știe cei ce țin și sărbătorile, că ei se iau după calendarul lunar ca să știe când cade sărbătoarea dar nu se gândesc că nu sunt două calendare cerești. Data de 15 a luni nisan este lună nouă și este și sabat, și este sabat mare ( Ioan 19,31) pentrucă se suprapune și prima zi a Azimilor. La fel este sabat mare ziua a 15-a a lunii a 7-a mozaice, că se suprapune sabatul săptămânal cu prima zi din Sărbătoarea Corturilor.
Deci dragi creștini haideți la Biblie și la adevăr!!! Dumnezeu, Yahshua, este Creatorul și ceasornicul Lui este pe cer. Dumnezeu să vă binecuvânteze”
M-ai pierdut…cu toate detaliile.
Isus venit in lume ca sa mantuiasca ce era pierdut asadar, daca ne lasam cercetati de El la vremea potrivita vom regasi, ceva de demult pierdut..si anume ceea ce ne face cu adevarat liberi…Adevarul, El v-a mantui tot ce era pierdut.Interesant este faptul ca Dumnezeu ne descopera doar ceea ce”putem noi duce”…doar lucrurile la care mintea noastra finita, este dispusa sa perceapa mesajul Sau divin.(vezi Marturii pt comunitate,vol.1,Timpul pt inceperea Sabatului pag.116)Daca nu vom reusi sa intelegem”acum”,este pt faptul ca Lumina a venit,si pentru ca stralucirea afost prea mare unii oamenii au dat-o la o parte,iar altii inca mai cauta ochelarii potriviti…
Apreciez pozitiv comentariul scris mai sus referitor la ziua de odihna. Am o intrebare :
Cum se face ca evreii ( care sunt recunoscuti pt scrupulozitatea respectarii legii ) respecta aceiasi zi de simbata ( a saptea ) care corespunde legic si cronologic in timp, cu zilele de sabat din vechime ?
In comentariul legat de studiu se face preciarea : “Ele reprezintă două tipuri diferite de a ne raporta la Dumnezeu”
Modul diferit de a ne raporta la ceva determina sensul, semnificatia si destinatia actiunilor noastre.
Prin urmare batalia cea mare este de a reusi sa pozitionezi pe cineva de o anumita parte. Ulterior poti sa prevezi ce va urma.
Ti s-a aratat omule,ce este bine,si ce alta cere Domnulde la tine decat sa faci dreptate,sa iubesti milasi sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?(mica6.8).
ce atatea date si puctualitati cand marea majoritate a crestinilor au probleme cu rautatea,cu ura,cu necredinciosia,cu umblarea nebuna dupa bani?sabatul,ca si in vechime este ,,pastrat”la litera dar se lasa nefacute cele mai importante la Dumnezeu.pacea Lui sa fie cu toti
Ana,
Nu am crezut niciodată că cineva care zice că se orientează după Biblie, s-ar opri la o asemenea plasare derutantă a săptămânilor în funcţie de luna nouă. Teoria pe care ai expuso nu are nici o bază biblică. Doar în calendarul babilonian era ceva asemănător, că ciclurile de şapte zile depindeau de zilele 7, 14 şi 21 ale lunii. La evrei însă nu a existat niciodată o asemenea comedie de ciclu săptămânal cu zile care ies în afara săptămânii nefiind numărate. Numai un diletant care dispreţuieşte cultura reală, academică, poate susţine asemenea gogoşi. Dacă ai luat-o de pe internet, pot să-ţi spun că internetul este plin de tot felul de teorii idioate, care încearcă să întoarcă pe dos tot ce s-a stabilit de oameni grei în toate ştiinţele, de la fizică şi mecanică, până la istorie, lingvistică, arheologie etc. În concluzie, poţi să renunţi frumos la toată povestea, că nu-i ruşine să recunoşti că ai greşit (toţi greşim), sau poţi să te iei de mână cu cei care proiectează motoare perpetuum mobile sau cu cei care susţin că au descoperit chivotul, sau roţile de la carele faraonului. Sper că încă nu a apărut o nouă sectă care să susţină gogomănia asta în practică, fiindcă ar fi de oaie…